Modele de camasi nationale bucovina

[2] OLARU, DRAGOŞ; Rei, Emanoil, ropcea, un SAT DIN Bucovina, p. 35 portul populaire DIN Bucovina pentru bărbați este format dintr-o IE mai Lungă cu broderii geometrice, de Regula în Culori închise, ce se leagă la mijloc cu o curea DIN piele, ițari DIN lână, opinci, căciulă DIN piele de miel și vestă Albă brodată cu motifs divers. Peste costum se poate Purta un Suman DIN Postan sau o bundiță cu blană de miel sau jder. [8] CIOBANU, PRELIPCEAN, SLĂNINĂ, Cupca, un SAT DIN Bucovina, pp. 267, 268 Emigranţi transilvani, trecând Munţii, în Bucovina (1742-1777) – de Pataky Porturi Naţionale DIN Bucovina – desen de Julius Zalaty Zuber (1867-1918) Evoluția costumului Popular de aici Este datorată raporturilor etnografice dintre Români și ucraineni, Bucovina fiind vreme de peste 100 de Ani Sub ocupație austro-ungară. Condiționarea Socială a făcut ca piesele DIN port să se diferențieze între ELE prin divers Elemente: materiale mai scumpe sau mai rare utilizate pentru CEI bogați, Firele DIN Aur sau Argint, mărgelele etc. Există Elemente ce diferă de la o zonă a Bucovinei la Alta, ănsă s-au păstrat caracteristici precum croiul, broderiile și cromatica. “Orgoliul Naţional”, cultivaient admirabil (ERA o necesitate) de vechii cronicari, de Şcoala Ardeleană, ba chiar şi de Gheorghe Asachi, Care izbuteşte performanţa de a reboteza, PE la 1890, Muntele soarelui, Pionul sau Peonul, în Care există, Sub formă de vârfuri, prototipul celor trei tipuri de Piramide egiptene (drepte, în Trepte şi strâmbe), drept Ceahlău (mai are Asachi nişte invenţii anihilatoare de identitate: BaBa, numele cuplului de moş-strămoşi, se desacralizează; Troian, ca pion sau peon, deci Troian balcanic, devine Traian, iar nevasta lui “d`ochioşică”, adică brunetă, devine Baba Dochia), orgoliul Naţional, deci, ne agaţă, ne înlănţuieşte PE clipă, spulberând Moştenirea reală şi semnificaţia EI, în favoarea unui lustru les civiliszatoriu. Prin Latinism, Noi am încercat o rupere de “epitetele-clişeu (” îmbrăcaţi în blănuri “,” păroşi “,” pletoşi “etc.), Care TREC de la geţi şi sciţi la goţi” [28], Dar am visele semnificaţiile şi patrimoniul folk-religiilor Care supravieţuiau prin datinile, tradiţiile şi obiceiurile noastre, toate dibaci disimulate în Cultura creştină a românilor. E drept că am păstrat “coloanele vieţii”, “Mioriţa”, “meşterul Manole”, colindele, oraţiile şi descântecele, ca adeziuni subconştiente (“câmpuri stilistice”, cum le numea Lucian Blaga) la “straturile de cultură mai arhaice decat cele reprezentate, de exemplu, de mitologiile “clasice” greacă şi Romană “[28], deşi” adeziên unui popor la unul sau la altul dintre scenariile Mitice, la una sau Alta dintre imaginile exemplare, spune mai multe despre sufletcher UL lui Profund decat un Mare numar de întâmplări istorice “[29]. Dar în cele trei dimensiuni ALE identităţii noastre (“Mioriţa”, “Meşterul Manole” şi Colindele sau, mai exact, Celelalte Colinde, pentru că şi “Mioriţa”, şi “Meşterul Manole” au fost, iniţial, Colinde), referirile la esenţa Socială a preistoriei (fiind miturile însăşi Preistoria, în esenţa EI), satul, lipsesc aproape cu desăvârşire. În fond, satul este o “matrice stilistică” (Blaga), veşnică şi inalienabilă, Cu structuri Conservate cu Mare Fidelitate (Construcţia caselor, veşmintele, ritualurile ocupaţionale), în baza unor notoetăţi ancestrale (“perspectivele epocii”, cum le-a numit Lucian Blaga), despre care nu mai este nimic de spus, precum în cazul nostalgiei vremii regelui Cronos, la Latini, ştiut fiind faptul că, odată cu imperiul roman, satul occidental se istoricizează şi, deşi reprezintă o istorie întârziată, nu mai sont nimic DIN la preistorie.